Daca psihologia sportului poate fi utila, atunci de ce nu exista psihologi la majoritatea echipelor? Exista cateva idei care justifica, sau macar pot explica, punctul de vedere al celor care sunt impotriva ideii ca psihologii sportivi reprezinta o prezenta benefica in cadrul echipelor de fotbal. Am incercat sa analizez care sunt motivele pentru care desi majoritatea oamenilor din fotbal accepta importanta factorului psihologic in fotbal, foarte putini sustin si ideea folosirii psihologilor in sport.
Principala piedica in calea afirmarii psihologiei sportive ca profesie o reprezinta prejudecata ca “la psiholog trebuie sa mearga oamenii cu probleme”. Din pacate aceasta idee se bazeaza pe o conceptie invechita despre psihologie. E adevarat poate ca asa stateau lucrurile in urma cu jumatate de secol dar intre timp psihologia a progresat foarte mult. In zilele noastre psihologia studiaza si performantele nu doar bolile. Exista si psihologie care se adreseaza oamenilor buni in domeniul lor, pentru a-i face si mai buni.
Totusi, chiar si trecand peste aceasta prejudecata, psihologia sportului mai are inca multe de demonstrat pentru a se impune. Multi psihologi care au lucrat in sport nu au reusit sa dovedeasca utilitatea acestei stiine. Neavand o pregatire solida in domeniu (psihologia sportiva nu este tot una cu psihologia generala) ei au adus defapt mai mult deservicii acestei profesii.
Exista si conceptia conform careia antrenorii trebuie sa fie si psihologi. Intr-adevar sub multe aspecte un bun antrenor tine si locul psihologului. Insa totusi un antrenor nu este un psiholog, uneori el nu are timpul necesar, alteori nu are pregatirea necesara pentru a analiza tot ce se intampla din punct de vedere psihic cu toti jucatorii sai. Cati antrenori pot spune ca toti jucatorii lor joaca la potential maxim sau macar pe aproape?
Pentru a incheia discutia, am sa citez acum 2 randuri dintr-o carte scrisa de Mircea Lucescu, “Mirajul Gazonului”: “…se aminteste [...] ca in istoria fotbalului, antrenoul n-a existat multa vreme, ca primul antrenor angajat al nationalei Angliei dateaza din 1946 [...]“. Nu sustin ca psihologii ar fi la fel de importanti ca antrenorii, nici pe departe, dar am vrut totusi sa arat ca nici macar antrenori n-au existat dintotdeauna si ca pe masura ce fotbalul a devenit tot mai profesionist au aparut roluri noi in cadrul echipelor si al cluburilor.
Cred ca atunci cand rolul psihologiei in sport va fi corect inteles prezenta psihologilor in cadrul cluburilor de fotbal va deveni la fel de normala ca si cea a antrenorilor, a preparatorilor fizici sau a medicilor.
