De curand a avut loc Salonul de Psihologie. Intre seminariile la care am asistat s-a numarat si unul de psihologia sportului care era descris in programul evenimentului in felul urmator:
Institutul National de Cercetare pentru Sport, Psiholog Simina Calu „Noi abordari ale asistentei psihologice in contextul actual al performantei sportive“, workshop.
Performanta sportiva este multiplu determinata si se desfasoara intrun context social in care, alaturi de sportivi, participa si alti actori importanti precum antrenorii, parintii, medicii, organizatorii si conducatorii cluburilor si federatiilor sportive. Prezentarea isi propune sa evidentieze, intrun mod interactiv, abordari diferite ale interventiei psihologice in sport, centrate pe optimizarea performantelor celor care influenteaza direct activitatea sportivului de performanta: asistenta psihologica a antrenorilor, coachingul pentru antrenori, asistenta parintilor sportivilor si consultanta acordata organizatiilor sportive.
In primul rand le felicit pe Simina Calu si Alina Anghel, cele care au realizat aceasta prezentare.
Ideea esentiala a acestei prezentari, asa cum am inteles-o eu, este: Pina acum psihologul lucra in primul rand cu sportivul insa realitatea a aratat ca de foarte multe ori mediul in care lucreaza sportivul (antrenorul, conducerea clubului, colegii etc) poate avea o influenta nepotrivita care sa reduca foarte mult rezultatele muncii psihologului. Noua abordare presupune un psiholog investit cu mai multa putere, dar si mai bine pregatit, care sa isi indrepte atentia si sa intervina asupra contextului in care isi desfasoara sportivii activitatea, mai ales asupra antrenorilor. Altfel spus, scopul lor ar fi acela de a crea un sistem care sa fie centrat pe sportiv si care sa functioneze eficient.
Comparativ, din ce s-a spus la prezentare, a reiesit ca in multe sporturi la ora actuala in Romania, in centrul sistemului, elementul cel mai important il reprezinta antrenorul, sportivul fiind doar un individ care este motivat de antrenor (“antrenorul trage de sportiv”), este invatat de antrenor, este laudat de antrenor, este criticat de antrenor, este protejat de antrenor etc. Psihologul devine in acest caz si el o “unealta” a antrenorului, antrenor care pastreaza insa propriile obisnuinte si convingeri despre cum trebuie tratati sportivii. Asa cum am mai spus, in aceasta situatie, prin cateva actiuni ale antrenorului se poate foarte usor strica multa munca depusa de psiholog.
Din pacate am inteles ca exista o inertie foarte mare in sistemul sportiv, ca sunt foarte putini antrenori dispusi sa incerce noi abordari. O “lupta” pe care o duc cei de la Institutul National pentru Cercetare in Sport (deocamdata aparent singuri) este spre a incerca sa modifice sistemul sportului in Romania, sa aduca o viziune noua si moderna.
In blogul urmator am sa scriu care au fost impresiile mele referitor la acest seminar.
