Echipele mari din Europa au psiholog?

Am intalnit frecvent intrebari de tipul:

De ce nu exista psihologi sportivi cunoscuti?

sau, sub o alta forma dar tintind in acelasi loc:

Echipele mari din Europa au psiholog?

Da, sub o forma sau alta cel putin o parte dintre cluburile mari din Europa lucreaza cu psihologi. Faptul ca psihologii nu sunt cunoscuti este foarte usor explicabil. Nici preparatorii fizici, fizioterapeutii sau medicii nu sunt cunoscuti, dar ei sunt acceptati ca prezente normale si necesare intrun club de fotbal. Poate situatia psihologilor nu este inca aceeasi – in sensul ca multe cluburi lucreaza cu psihologi doar sub forma de colaborare -, dar aceasta este directia.
Desi nu cunosc multe nume de psihologi sportivi care sa fii lucrat cu echipe de fotbal, dau exemplele pe care le cunosc:

Miguel Angel Gomez este psihologul echipei F.C. Sevilla, castigatoarea cupei UEFA in anii 2006 si 2007.

La A.C. Milan, Bruno Demichelis este psihologul sef al Mind Room, parte din Milan Lab, proiect inceput in 2002 prin care clubul se ocupa de administrarea din punct de vedere psiho-fizic al jucatorilor sai. La Milan Lab lucreaza in total in jur de 40 de specialisti din diferite domenii (printre care: medici, terapeuti fizici, psihologi, nutitionisti, “chiropractors” – nu cunosc traducerea in romana a termenului). De la infiintarea Milan Lab in 2002, AC Milan a castigat de 2 ori Liga Campionilor si a mai jucat o finala.

Bill Beswick, psiholog britanic, a lucrat in cariera sa pentru Derby County, Middlesbrough, dar si pentru Manchester United, iar mai nou, anul acesta, Roy Keane acum antrenor la Sunderland, care il cunoaste pe Beswick din perioada sa de la Manchester United, l-a chemat pe acesta pentru a-l ajuta in incercarea sa de a evita retrograderea echipei (care a si fost reusita pina la urma).

Hans-Dieter Hermann, a lucrat ca psiholog pentru echipa nationala de fotbal a Germaniei, fiind adus de Juergen Klinsmann in perioada in care acesta a antrenat echipa. A fost prima data in istorie cand nationala Germaniei a angajat un psiholog. Nationala Germaniei a obtinut in aceea perioada locul III la Campionatul Mondial din 2006.

Anul acesta, Avram Grant, la Chelsea a colaborat temporat cu psihologul sportiv George T. Mumford. American de origine, Mumford a lucrat in trecut intre anii 1993-1998 pentru echipa de baschet Chicago Bulls, care au castigat in aceea perioada 3 titluri de campioni NBA, si  pentru L.A. Lakers intre 1999-2003, care au castigat si ei 3 titluri de campioni NBA in perioada respectiva.

Lacatus si jucatorii carora nu le pasa

L-am vazut aseara pe Lacatus la Agentul VIP. Mi-a lasat o impresie foarte buna, un om foarte sincer si foarte bine intentionat. Cred ca intelege foarte bine si problemele existente la Steaua. A vorbit despre atitudinea jucatorilor si despre mentalitate, printre ideile sale fiind cel putin 2 care merita retinute: 1. ar fi frumos daca fiecare jucator ar suferi dupa infrangeri, si 2. jucatorii trebuie sa invete ca suporterii uita repede si performantele din trecut nu mai inseamna nimic anul acesta, ca trebuie sa produca intotdeauna noi performante, ca nu pot trai din amintiri.

Intrebarea care se pune este daca va avea Laca abilitatea sa determine in jucatori schimbarile pe care le doreste. Psihologia umana este adesea pacalitoare. De multe ori o lipsa de concentrare se explica defapt printr-o lipsa de motivatie. Iar lipsa de motivatie se poate datora unei lipse de incredere in sine sau in echipa ori chiar mai rau unor relatii defectoase cu coechipierii, cu antrenorul sau chiar cu suporterii si cu mass-media (in cazul celor mai sensibili).

De exemplu afirmatia ‘ar fi frumos daca fiecare jucator ar suferi dupa infrangeri’ imi da de gandit. [Mentionez ca Lacatus nu a facut aceasta afirmatie cu referire la jucatorii Stelei ci la jucatorii de fotbal in general.] Daca un jucator resimte o infrangere ca ‘a sa’ atunci sigur o va regreta, nimanui nu ii place sa piarda. Avem doua situatii posibile: jucatorul in cauza a jucat bine in meciul respectiv sau a jucat slab. Daca a jucat bine, atunci nici eu nu ii recomand sa ’sufere’. (Pe de alta parte ar trebui poate sa fie rezervat in bucurie atunci cand echipa castiga dar el a jucat prost.) Daca in schimb jucatorul nostru a jucat prost, echipa a pierdut si el nu sufera atunci acesta este un semn ca la echipa exista probleme mai grave. Este un semn ca avem de a face cu un context atat de prost incat jucatorului nu ii mai pasa nici de propria evolutie, nici de cea a echipei. De exemplu un sportiv poate fi adus intr-o astfel de stare daca este criticat in mod repetat, mai ales daca aceste critici i se par incorecte si daca sunt facute in public. Desigur nu este aceasta situatia intotdeauna, si nu toti sportivii reactioneaza asa, dar este o cauza posibila ce trebuie avuta in vedere.

O alta cauza posibila poate fii ‘burn-outul’, adica starea de amotivare, in care se ajunge in general dupa perioade in care sportivul se afla un timp prea indelungat sub presiunea de a produce rezultate. Sau, alta cauza, poate fi vorba de o stare prelungita in care sportivul simte ca nu poate face nimic pentru a influenta rezultatele echipei: poate crede cu tarie ca tactica folosita e gresita sau ca metodele de antrenament nu dau roade. Sau poate pur si simplu crede ca pentru infrangere e vina doar a unor alti jucatori din echipa. Cu toate ca nu am experienta practica, cred ca o analiza a situatiei impreuna cu jucatorul poate sugera destul de usor metode de solutionare a problemelor.

Convingerea mea este ca in principiu fiecare jucator isi doreste ca echipa sa sa castige. Daca nu sufera deloc atunci cand echipa pierde atunci ceva nu functioneaza ‘optim’ la echipa.