Impresii dupa workshopul de Psihologia Sportului

Am ramas cu o impresie mixta despre eveniment, pe de o parte au fost lucruri bune, pe de alta parte au fost lucruri rele. In primul rand e bine ca exista oameni care se ocupa si se preocupa de aceste subiecte in Romania. Apoi, pentru mine personal a fost util ca am avut ocazia sa vad cine sunt acesti oameni si cum vad ei lucrurile. Si pot sa spun ca ei vad lucrurile dintr-o perspectiva suficient de buna pentru a putea obitne rezultate in munca lor. Adica, sa spun altfel, viziunea e buna, de acum ar trebui sa se preocupe cum sa o puna in practica. Si aici apar problemele.

Primul lucru rau pe care l-am observat: o participare foarte redusa la acest eveniment (comparativ cu alte prezentarii din cadrul salonului de psihologie). Al doilea: modul in care a fost prezentat continutul nu s-a ridicat la nivelul continutului. Pot spune defapt ca aceste neajunsuri sugereaza o problema mai mare cu care se confrunta psihologia sportului in Romania: o imagine negativa, neutra sau neclara datorata unei promovari inexistente sau ineficiente. Totusi aceasta prezentare reprezinta unul din primii pasi in aceasta directie. Un pas un pic timid dupa modul meu de a vedea lucrurile dar totusi un pas.

Defapt dintre cele 3 ramuri ale psihologiei sportului (cercetare, practica si educatie) putem spune ca cel mai slab stam la practica. Cel putin din cate stiu eu inca nu exista nici un fel de forma de organizare a psiologilor sportivi din Romania in ceea ce priveste practica, ceea ce presupune ca ne aflam intr-o etapa incipenta, in care sunt doar cativa psihologi sportivi activi si care isi vad fiecare de munca lor asa cum pot.

Legat de cercetare avem acest Institut National pentru Cercetare in Sport, care insa nu se limiteaza la cercetarea in psihologie si nu poate fi deci neaparat considerat o forma de organizare a psihologilor sportivi. Oricum, cel putin se apropie de asa ceva.

In ceea ce priveste educatia stam asa si asa. Exista cursuri de Psiholgoia Sportului la cateva facultati (de sport sau de psihologie) si exista si un master sau doua . Ce nu exista deloc din cate stiu este un sistem de formare a psihologilor sportivi. In alte tari (SUA, Canada, Australia; in Europa nu stiu cum stau lucrurile) exista un sistem in care orice psiholog sportiv incepator lucreaza sub indrumare la inceput.

Dupa cum vedeti mai avem foarte mult de muncit pina la a ajunge competitivi. Suntem abia la inceput.

Workshop de Psihologia Sportului

De curand a avut loc Salonul de Psihologie. Intre seminariile la care am asistat s-a numarat si unul de psihologia sportului care era descris in programul evenimentului in felul urmator:

Institutul National de Cercetare pentru Sport, Psiholog Simina Calu „Noi abordari ale asistentei psihologice in contextul actual al performantei sportive“, workshop.
Performanta sportiva este multiplu determinata si se desfasoara intr­un context social in care, alaturi de sportivi, participa si alti actori importanti precum antrenorii, parintii, medicii, organizatorii si conducatorii cluburilor si federatiilor sportive. Prezentarea isi propune sa evidentieze, intr­un mod interactiv, abordari diferite ale interventiei psihologice in sport, centrate pe optimizarea performantelor celor care influenteaza direct activitatea sportivului de performanta: asistenta psihologica a antrenorilor, coachingul pentru antrenori, asistenta parintilor sportivilor si consultanta acordata organizatiilor sportive.

In primul rand le felicit pe Simina Calu si Alina Anghel, cele care au realizat aceasta prezentare.

Ideea esentiala a acestei prezentari, asa cum am inteles-o eu, este: Pina acum psihologul lucra in primul rand cu sportivul insa realitatea a aratat ca de foarte multe ori mediul in care lucreaza sportivul (antrenorul, conducerea clubului, colegii etc) poate avea o influenta nepotrivita care sa reduca foarte mult rezultatele muncii psihologului. Noua abordare presupune un psiholog investit cu mai multa putere, dar si mai bine pregatit, care sa isi indrepte atentia si sa intervina asupra contextului in care isi desfasoara sportivii activitatea, mai ales asupra antrenorilor. Altfel spus, scopul lor ar fi acela de a crea un sistem care sa fie centrat pe sportiv si care sa functioneze eficient.

Comparativ, din ce s-a spus la prezentare, a reiesit ca in multe sporturi la ora actuala in Romania, in centrul sistemului, elementul cel mai important il reprezinta antrenorul, sportivul fiind doar un individ care este motivat de antrenor (“antrenorul trage de sportiv”), este invatat de antrenor, este laudat de antrenor, este criticat de antrenor, este protejat de antrenor etc. Psihologul devine in acest caz si el o “unealta” a antrenorului, antrenor care pastreaza insa propriile obisnuinte si convingeri despre cum trebuie tratati sportivii. Asa cum am mai spus, in aceasta situatie, prin cateva actiuni ale antrenorului se poate foarte usor strica multa munca depusa de psiholog.

Din pacate am inteles ca exista o inertie foarte mare in sistemul sportiv, ca sunt foarte putini antrenori dispusi sa incerce noi abordari. O “lupta” pe care o duc cei de la Institutul National pentru Cercetare in Sport (deocamdata aparent singuri) este spre a incerca sa modifice sistemul sportului in Romania, sa aduca o viziune noua si moderna.

In blogul urmator am sa scriu care au fost impresiile mele referitor la acest seminar.

De ce nu au cluburile psihologi

Daca psihologia sportului poate fi utila, atunci de ce nu exista psihologi la majoritatea echipelor? Exista cateva idei care justifica, sau macar pot explica, punctul de vedere al celor care sunt impotriva ideii ca psihologii sportivi reprezinta o prezenta benefica in cadrul echipelor de fotbal. Am incercat sa analizez care sunt motivele pentru care desi majoritatea oamenilor din fotbal accepta importanta factorului psihologic in fotbal, foarte putini sustin si ideea folosirii psihologilor in sport.

Principala piedica in calea afirmarii psihologiei sportive ca profesie o reprezinta prejudecata ca “la psiholog trebuie sa mearga oamenii cu probleme”. Din pacate aceasta idee se bazeaza pe o conceptie invechita despre psihologie. E adevarat poate ca asa stateau lucrurile in urma cu jumatate de secol dar intre timp psihologia a progresat foarte mult. In zilele noastre psihologia studiaza si performantele nu doar bolile. Exista si psihologie care se adreseaza oamenilor buni in domeniul lor, pentru a-i face si mai buni.

Totusi, chiar si trecand peste aceasta prejudecata, psihologia sportului mai are inca multe de demonstrat pentru a se impune. Multi psihologi care au lucrat in sport nu au reusit sa dovedeasca utilitatea acestei stiine. Neavand o pregatire solida in domeniu (psihologia sportiva nu este tot una cu psihologia generala) ei au adus defapt mai mult deservicii acestei profesii.

Exista si conceptia conform careia antrenorii trebuie sa fie si psihologi. Intr-adevar sub multe aspecte un bun antrenor tine si locul psihologului. Insa totusi un antrenor nu este un psiholog, uneori el nu are timpul necesar, alteori nu are pregatirea necesara pentru a analiza tot ce se intampla din punct de vedere psihic cu toti jucatorii sai. Cati antrenori pot spune ca toti jucatorii lor joaca la potential maxim sau macar pe aproape?

Pentru a incheia discutia, am sa citez acum 2 randuri dintr-o carte scrisa de Mircea Lucescu, “Mirajul Gazonului”: “…se aminteste [...] ca in istoria fotbalului, antrenoul n-a existat multa vreme, ca primul antrenor angajat al nationalei Angliei dateaza din 1946 [...]“. Nu sustin ca psihologii ar fi la fel de importanti ca antrenorii, nici pe departe, dar am vrut totusi sa arat ca nici macar antrenori n-au existat dintotdeauna si ca pe masura ce fotbalul a devenit tot mai profesionist au aparut roluri noi in cadrul echipelor si al cluburilor.

Cred ca atunci cand rolul psihologiei in sport va fi corect inteles prezenta psihologilor in cadrul cluburilor de fotbal va deveni la fel de normala ca si cea a antrenorilor, a preparatorilor fizici sau a medicilor.