Remedii rapide

Am primit un email de la un jucator al unei echipe dintr-o divizie inferioara. Echipa avea niste probleme si am incercat sa ii sintetizez in cateva cuvinte ce solutii rapide ar putea aplica. Defapt e vorba de niste principii pe care trebuie sa le avem in vedere intotdeauna. Mai jos este raspunsul meu aproape sub forma originala.

Observatie: Multe din aceste lucruri pot parea banalitati evidente, dar am vazut adesea aceste reguli incalcate chiar de fotbalisti cu pretentii. Mentionez si ca aceasta lista nu trebuie considerata completa, este ceea ce mi-a parut mie cel mai potrivit rapuns pentru situatia in cauza dar in psihologia sportului mai sunt multe alte teme foarte importante.

1. La bine orice echipa poate fi unita. Asta e usor. O echipa adevarata se vede atunci cand reuseste sa fie unita si daca lucrurile merg prost (si orice echipa are si perioade proaste, si orice echipa pierde meciuri)

2. Intotdeuana trebuie apreciat efortul. Daca un jucator incearca ceva bun, dar nu ii iese nu trebuie sa ii comentam. Trebuie sa notam ce a gresit pentru ca la antrenament sa lucreze mai mult la ce a facut gresit.

3. Daca un jucator nu depunde suficient efort trebuie sa facem ceva. Pe timpul meciului se poate si tipa la el ca sa il conectam la miza partidei, dar fara a-l jigni. Pur si simplu ridicam tonul si il rugam sa alerge sau sa se concentreze mai tare.

4. Dupa cum ziceam, echipa trebuie sa fie unita. Si daca in ultimele minute se intampla ca echipa sa incaseze un gol, atitudinea nu trebuie sa se schimbe. Daca un jucator a obosit sau a facut o gafa el trebuie sa fie iertat si sustinut. Adica ceilalti jucatori sa nu inceapa sa gandeasca ca nu mai merita sa alerge daca altii gresesc. [Observatie: in cazul echipei cu pricina exista problema ca incasa goluri pe final de meci.]

5. Fiecare jucator trebuie sa isi vada de treaba lui. Fiecare trebuie sa incerce sa isi indeplineasca cat mai bine sarcinile de joc indiferent de scor, de deciziile arbitrului, de greselile coechipierilor sau de starea terenului.

6. Daca un jucator comite o gresala el trebuie sa: 1) se gandeasca ca orice jucator mai greseste din cand in cand; 2) sa nu isi tot reaminteasca gresala, o sa aiba timp dupa meci sa se gandeasca la tot ce a facut gresit; 3) urmatoarele executii pina isi revine moral dupa gresala trebuie sa fie cat mai simple, de siguranta.

7. Daca adversarul ii inspira teama (se intampla la orice echipa) sa se gandeasca ca nu e nici o rusine sa pierzi si sa considere partida ca o incercare, ca pe o provocare, ca un motiv pentru a da totul din ei. Nu au de ce sa se streseze. E normal sa fie din cand in cand si astfel de meciuri si de pe urma lor se poate progresa din toate punctele de vedere.

8. Daca jucatorul simte ca ii lipseste increderea in sine sa caute sa isi reaminteasca reusite din trecut, goluri, driblinguri sau pase pe care le-a reusit. Sa isi aminteasca victoriile si nu infrangerile.

9. De obicei antrenorii au obiceiul dupa meci sa spuna mai ales ce greseli sau facut. Ei bine, corect din punct de vedere psihologic e ca dupa fiecare meci antrenorul sa puncteze si ce a mers prost, dar si ce a mers bine, pentru ca jucatorii sa nu se demoralizeze. Trebuie deci scos din cand in cand binele in fata.

10. Din cand in cand e bine sa se joace fotbal si uitand de rezultate sau de mize. Macar la antrenament merge un fotbal fara nici o miza. Altfel in timp jucatorii pot sa piarda gustul fotbalului. Miza si infrangerile te pot consuma.

Cum trebuie privita energia mentala

Toti o avem, toti o folosim. Uneori am vrea sa avem mai multa, alteori avem prea multa si nu stim cum sa o reducem, sa fim mai relaxati. Energie mentala este un subiect interesant despre care nu se invata nimic la scoala, nu? Asa cum avem energie fizica avem si energie mentala. Cele doua merg mana in mana, dar nu sunt acelasi lucru.

Toata lumea percepe cum functioneaza energia fizica. Ai o anumita rezerva, daca depui efort ea scade, ai nevoie de mancare si de odihna ca sa te reincarci cu energie. Sportivii mai ales au mare grija de ea. Se antreneaza ani intregi sa fie capabili de un consum cat mai mare de energie, incearca sa o rationalizezein timpul efortului sportiv, sa nu o consume inutil, sa nu se “oboseasca degeaba”.

Ce caracteristici are insa energia mentala? Are intensitate, mai mica sau mai mare. Are un obiect, adica este indreptata asupra ceva – dar trebuie mentionat ca si aici apar diferente: exista momente in care suntem fixati pe anumite obiecte dar si situatii in care energie e indreptata in sens larg spre realitatea ce ne inconjoara. Si are o incarcatura emotionala care poate fii pozitiva sau negativa (de exemplu tristetea si nervozitatea sunt negative, pe cand bucuria si placerea sunt pozitive). Si mai mentionez inca o caracteristica: energia mentala, desi se poate regenera mai usor decat cea fizica, nu este nelimitata.

Evident intre energia fizica si cea psihica exista o conexiune puternica. Daca suntem fizic foarte obositi o sa avem putina energie mentala. Pe de alta parte daca avem putina energie mentala – sa zicem ca suntem tristi – , o sa resimtim si o scadere a tonusului fizic.

Ce avem de castigat in sport daca stim toate acestea? Putem incepe sa fim mai atenti la modul in care ne consumam energia psihica si cu ce fel de energie psihica suntem incarcati in fiecare moment. Atat pe parcursul unui meci cat si pe perioade mai lungi trebuie sa fim atenti la modul in care ne gestionam energia psihica.

Sportivii care nu invata sa isi controleze si energia psihica asa cum fac cu cea fizica au mai mici sanse sa obtina performante maxime.

Un exemplu de ce pot face practic jucatorii de fotbal: Sa nu se preocupe prea mult de deciziile arbitrilor sau de greselile coechipierilor. Ele trebuie luate ca atare fara sa se consumam prea mult din astfel de motive.

Puterea convingerilor

Stiti povestea milei in sub 4 minute? Ani la rand atletii au crezut ca este imposibil sa se alerge o mila in mai putin de 4 minute. In 1954 un atlet numit Roger Banister a reusit sa depaseasca aceasta bariera, si apoi s-a podus un lucru extraordinar: in urmatorii doi ani mai mult de 300 de atleti au reusit sa coboare sub 4 minute. Si totul pentru ca in loc sa fie convinsi ca nu se poate alerga o mila in sub 4 minute, acum aveau convingerea ca se poate.

Convingerile au un rol extraordinar in viatile noastre. Din punctul meu de vedere convingerile sunt cel mai important factor ce ne influenteaza vietile. Practic percepem lucrurile ce se intampla in jurul nostru prin prisma convingerilor noastre.

Deocamdata am sa scriu despre convingerile care ne dezavantajeaza. Un mare psiholog numit Albert Ellis a scris despre cateva convingeri irationale pe care le avem probabil cu totii si care duc la producerea starii de stres sau a anxietatii (starea descrisa de obicei prin formula: “are emotii”). Este util sa stim care sunt aceste convingeri ca sa le putem limita efectele.

Cateva din convingerile disfunctionale pe care le avem probabil cu totii:

1. Credem ca trebuie sa facem in asa fel incat sa fim iubiti si admirati de toti ceilalti oameni (dar mai ales de cei apropiati noua), sau altfel spus, daca cineva nu ma place (fie doar si pentru moment) simt undeva in adanc ca ceva nu e in regula cu mine.
2. Credem ca trebuie sa avem succes pe toate planurile: profesional, personal, financiar etc.

3. Credem ca e foarte rau cand lucrurile nu sunt asa cum ne-am dori sa fie.

4. Credem ca problemele noastre emotionale sunt cauzate de evenimente si de oameni din exterior.

5. Credem ca nu putem infrunta dificultatile si realitatile vietii, e mai bine sa ne ferim de ele.

6. Credem ca trebuie sa existe intotdeauna o solutie perfecta pentru problemele noastre pe care trebuie sa o gasim.

Lacatus si jucatorii carora nu le pasa

L-am vazut aseara pe Lacatus la Agentul VIP. Mi-a lasat o impresie foarte buna, un om foarte sincer si foarte bine intentionat. Cred ca intelege foarte bine si problemele existente la Steaua. A vorbit despre atitudinea jucatorilor si despre mentalitate, printre ideile sale fiind cel putin 2 care merita retinute: 1. ar fi frumos daca fiecare jucator ar suferi dupa infrangeri, si 2. jucatorii trebuie sa invete ca suporterii uita repede si performantele din trecut nu mai inseamna nimic anul acesta, ca trebuie sa produca intotdeauna noi performante, ca nu pot trai din amintiri.

Intrebarea care se pune este daca va avea Laca abilitatea sa determine in jucatori schimbarile pe care le doreste. Psihologia umana este adesea pacalitoare. De multe ori o lipsa de concentrare se explica defapt printr-o lipsa de motivatie. Iar lipsa de motivatie se poate datora unei lipse de incredere in sine sau in echipa ori chiar mai rau unor relatii defectoase cu coechipierii, cu antrenorul sau chiar cu suporterii si cu mass-media (in cazul celor mai sensibili).

De exemplu afirmatia ‘ar fi frumos daca fiecare jucator ar suferi dupa infrangeri’ imi da de gandit. [Mentionez ca Lacatus nu a facut aceasta afirmatie cu referire la jucatorii Stelei ci la jucatorii de fotbal in general.] Daca un jucator resimte o infrangere ca ‘a sa’ atunci sigur o va regreta, nimanui nu ii place sa piarda. Avem doua situatii posibile: jucatorul in cauza a jucat bine in meciul respectiv sau a jucat slab. Daca a jucat bine, atunci nici eu nu ii recomand sa ’sufere’. (Pe de alta parte ar trebui poate sa fie rezervat in bucurie atunci cand echipa castiga dar el a jucat prost.) Daca in schimb jucatorul nostru a jucat prost, echipa a pierdut si el nu sufera atunci acesta este un semn ca la echipa exista probleme mai grave. Este un semn ca avem de a face cu un context atat de prost incat jucatorului nu ii mai pasa nici de propria evolutie, nici de cea a echipei. De exemplu un sportiv poate fi adus intr-o astfel de stare daca este criticat in mod repetat, mai ales daca aceste critici i se par incorecte si daca sunt facute in public. Desigur nu este aceasta situatia intotdeauna, si nu toti sportivii reactioneaza asa, dar este o cauza posibila ce trebuie avuta in vedere.

O alta cauza posibila poate fii ‘burn-outul’, adica starea de amotivare, in care se ajunge in general dupa perioade in care sportivul se afla un timp prea indelungat sub presiunea de a produce rezultate. Sau, alta cauza, poate fi vorba de o stare prelungita in care sportivul simte ca nu poate face nimic pentru a influenta rezultatele echipei: poate crede cu tarie ca tactica folosita e gresita sau ca metodele de antrenament nu dau roade. Sau poate pur si simplu crede ca pentru infrangere e vina doar a unor alti jucatori din echipa. Cu toate ca nu am experienta practica, cred ca o analiza a situatiei impreuna cu jucatorul poate sugera destul de usor metode de solutionare a problemelor.

Convingerea mea este ca in principiu fiecare jucator isi doreste ca echipa sa sa castige. Daca nu sufera deloc atunci cand echipa pierde atunci ceva nu functioneaza ‘optim’ la echipa.

Cu ce poate ajuta un psiholog?

Doar cateva idei:

Psihologul ii poate ajuta pe sportivi:

sa progreseze mai rapid individual si ca echipa stabilind si urmarind eficient obiective.

sa nu piarda meciuri ‘aiurea’ datorita lipsei de concentrare in momente cheie ale jocului, de exemplu la fazele fixe in fotbal.

sa fie pregatiti pentru orice atunci cand intra pe teren si sa trateze ‘corect’ situatiile reactionand astfel eficient la tot ceea ce li se intampla

sa treaca mai usor peste propriile greseli/infrangeri invatand in acelasi timp cat mai mult din ele

sa abordeze fiecare meci, fiecare adversar, fiecare antrenament si viata extrasportiva cu atitudinea potrivita